Schema cap-picioare

Medicina subimparte in mod clasic organismul in unitati functionale, pentru fiecare fiind competent un medic specialist. Astfel, gastroenterologul este specializat pe trac tul gastrointestinal, nefrologul, pe rinichi si neurologul pe nervi. Pacientul, in schimb, isi simte organismul mai degraba ca o unitate. Sunt anumiti factori care pledeaza pentru punctul sau de vedere, caci unitatile functionale nu se pot, strict vorbind, desparti, totul depinzand prea mult de tot. Nervi si vase sangvine exista aproape pretutindeni in corp, iar organele individuale, precum ficatul sau rinichii, sunt competente pentru intreg organismul. Punctul de vedere unificator ii este profanului mai la indemana, intrucat el isi resimte afectiunile ca tulburare a starii sale generale. Adesea, de-abia daca poate sa isi dea vag seama din ce regiune porneste indispozitia lui. Atat impartirile dupa circuite functionale, cat si cele dupa regiuni au avantajele lor, insa pentru aprecierea globala a tablourilor bolilor considerentul regional s-a dovedit mai adecvat. Daca interpretam tabloul bolii pornind de la regiunea lui, incepem cu baza lui, respectiv scena pe care se intruchipeaza drama spirituala si sufleteasca. La pneumonie, plamanul arata planul pe care se deruleaza conflictul. La emfizemul pulmonar este atins acelasi plan al comunicarii, dar cu umflarea excesiva a alveolelor pulmonare si formarea unui asa-nu- mit torace „in butoi" pe scena se joaca o alta piesa. Astfel, pornind de la aceeasi regiune, niste probleme complet diferite pot avea o baza comuna.

Pentru a clarifica acest lucru, in carte este tratata, inaintand de sus in jos, anterior problemelor specifice, de fiecare data mai intai regiunea afectata. Tablourile bolilor care se ivesc astfel sunt interpretate corespunzator semnificatiei si frecventei lor, in masura in care nu am procedat deja asa mai devreme.

Diferitele culturi au inteles si desemnat in felul lor centrele corpului si legaturile dintre ele. Ceea ce descriau chinezii ca „meridian" numeau indienii „nadi". Si multe popoare arhaice au dezvoltat o cunoastere impresionanta a cailor energetice de legatura ale corpului. Locuri de energie concentrata, asa cum sunt ele cunoscute in cercul cultural indian sub denumirea de chakre, sunt mentionate in diferite traditii. in Orient se porneste de la sapte astfel de chakre principale. Cele doua superioare se afla in cap, cele doua inferioare in bazin, a treia se gaseste la tranzitul dintre zona bazinului si a abdomenului, a cincea in zona de trecere a gatului, a patra mediana este chakra inimii. Astfel, din punct de vedere energetic rezulta trei puncte de greutate in organism: capul, ca pol opus al bazinului, si la mijloc intre ele pieptul cu spatiul in care se afla inima. in timp ce cunostintele legate de aceste centre principale sunt raspandite practic in intreaga lume, punctele de greutate sunt stabilite foarte diferit.